duminică, 10 iunie 2012

A avansa inapoi

De multe ori si pe nepusa masa, ma trezesc cu o senzatie acuta ca nu apartin timpului si spatiului in care traiesc. Imi sunt straine goana nebuna, performantele tehnice, operatiile estetice, barbatii care nasc copii, femeile care se cred barbati, hotelurile acvatice, schimbarile total haotice ale vremii, predictiile ingrozitoare despre apropiatul sfarsit al lumii si... poate faptul ca se moare prea mult de cancer... Ar mai fi multe, cate si mai cate, ca daca n-ar fi, nu vi le-as povesti... alta data.

sâmbătă, 14 aprilie 2012

Curajul: ce-a fost si ce-a ajuns

Un tanar presteaza belly dance la televizor. Juriul e extaziat de curajul lui de a fi un pionier in domeniu: este primul barbat care da din buric intr-un mod profesionist, in timp ce-l urmareste o tara-ntreaga! Cat curaj, cata ambitie, toata lumea e cazuta-n admiratie! Cum s-a uitat el la "Clona" si-a avut revelatia vocatiei sale!

De ceva timp, gandesc ca o mama. Dac-ar fi fost baiatul meu, cum m-as fi simtit in acest moment, cand el isi unduie lasciv soldurile pe ritmuri arabesti si-si da ochii peste cap ca o cadana ce face pe seducatoarea? L-as fi considerat curajos? As fi fost mandra de el?
Nu. Si nu de jena c-ar avea alte orientari, ci pentru ca eu cred ca a avea curaj inseamna altceva.
Curajos l-as fi simtit daca si-ar fi salvat prietenul dintr-o situatie de viata si de moarte, curajos ar fi fost daca si-ar fi aparat o credinta profunda, un principiu de viata, intr-un sistem cu totul represiv (cam cum e prin tarile din "Clona"), curajos ar fi fost daca ar fi invins munti de obstacole pentru a-si pune in valoare un talent innascut.
Sa dai din buric nu mi se pare a fi un talent. Chiar si daca te-ai nascut barbat.