vineri, 23 aprilie 2010

Reclamatie

Stimata conducere, am de facut o plangere.
De fapt ar fi mai multe, dar le rezum intr-una singura, din lipsa de timp si coli. Albe. De cand nu mai e job, nu mai e nici papetarie. Si Doamne fereste sa gresesc si sa am nevoie de vreo guma. Unde s-o mai gasi asa ceva?
Cum spuneam, eu in aceste conditii nu ma mai joc. Puteti sa-mi spuneti ofticoasa, dar s-a umplut paharul! Ultima picatura mi-a cazut in mana acum fix 5 minute. Inainte sa m-arunc in pat, cautam pe-ntuneric o pereche de sosete in sertarul cu pricina. Ma rugam in gand sa dau peste unele groase, ca sa pot toarce-n noapte, fericita ca mi-am calmat picioarele vesnic reci. Vesnic, dar mai cu seama in aceasta seara. A batut vantul in Otopeni, iar eu m-am invartit pe langa bucuria lui Matteo de casuta noua, din plastic verde. M-a luat asa o raceala din iarba, a urcat pe la sale si s-a-ntins mai sus spre sinuzita cronica. De ce oi fi crezut la 20 de ani ca cel care ma-ntreaba ce caut cu rinichii pe-afara, are o problema?
Intre timp, am inteles mai multe... Mai putin de ce in sertarasul meu, unul dintre ultimele locuri ramase doar ale mele, dau peste o locomotiva cantacioasa, care se executa de cum o ating.
Pan'aici! Nu mai vreau sa-mi pui capcane peste tot!
Imi testezi agerimea ochiului aruncand linguri in gunoi, schimband programul la masina de spalat, zvarlind sampoanele-n WC si degustand cu delicatete cimentul de la gard. Iar daca n-am ochit ca ti-ai bagat in gura ceva mic, mic de tot, vii si mi-arati si-apoi o iei la fuga.
Ma supui si la proba de rezistenta fizica. Cat de repede pot sa te prind cand o iei de-a busilea in sus pe scarile fara balustrada, cand incerci cu varful pantofului baltoaca din strada sau cat de tare pot sa tip cand ma ciupesti de gat .
De lucrat la psihic, nici nu mai vorbesc. De trei ori pe zi, suntem la targ. Eu iti dau o jucarie, tu iei o lingura de mancare. Din pacate, te plictisesti repede. Mai nou, jucariile tale preferate sunt capacele de oale si cataloagele cu reclame la betonul stampat. Imi stingi televizorul exact cand in sfarsit urmaream ceva interesant. Iar cand te pun in patut adormit tun si ma indrept tiptil spre usa, o-nchid incet ca sa nu scartaie si-ating prima treapta spre scarile de jos, scoti un racnet de zici c-am fost prinsa trecand fraudulos frontiera. Si dimineata, cand vrei sa motai tinandu-ma de mana, iar eu amortita incerc sa clipesc, te ridici drept in sus si plangi dupa lapte. Si gataaaaaaaaaaaa ! Ziua mea a-nceput din nou cu noaptea-n cap!

Tinere, acum ai scuza ca-ti iese o masea, in urma cu 2 luni ai dat vina pe un premolar, iar anul trecut pe-un amarat de incisiv. Sa te vad cand ti-or iesi toti dintii, atunci ce explicatie-mi mai dai?

Stii cat te iubesc?