marți, 23 noiembrie 2010

Carolina


Era a treia oara cand ma duceam s-o caut pe Carolina, asistenta la sectia de hematologie a unui spital din Bucuresti. Prin storurile trase ale cabinetului, o vad cum da ochii peste cap cand o colega o anunta ca "fiica sau nepoata lu' doamna aia" a venit iar. Dupa ce a inteles ca de aceasta data scopul vizitei era acela de a-i introduce 100 de lei intr-unul din buzunarele cu care este prevazut orice halat medical, drept prosternare pentru ca ne gasise un pat, vocea Carolinei suna mieroasa. E uimitor cum aceeasi ochi care se-nvarteau iritati cu cateva secunde mai inainte, au devenit acum blanzi si intelegatori. Aceeasi doi ochi, insotiti de un breton in forma de sarma si o pereche de buze incercuite cu creion.
Pot sa pricep si accept spaga pentru cadrele medicale, tinand cont de raportul dintre studiile, munca si sacrificiile lor pe de o parte si remuneratia statului, pe de alta parte. Dar de ce totusi atata scarba?
Incercand sa-mi gaseasca o explicatie, un nepot rezident imi detaliaza cu asa de mult elan cat de ignoranti sunt pacientii, cat de neascultatori, cat de atoatestiutori si de bagaciosi, probabil asa cum a auzit el pe la maestrii profesori dupa care umbla la vizite, incat mai ca-mi vine sa-l cred.
Nu pot sa-ti intorc reversul medaliei si sa te-ntreb pe tine, tinere doctor, ce fata faci cand ai nevoie de consultanta unui economist, sa zicem, iar el iti plimba dinaintea ochilor pagini de cifre si planuri financiare.Nu esti la fel de necunoscator? Sau cand arhitectul viitoarei tale case iti prezinta proiectul pe care l-a imaginat. Nu ai nevoie de lamuriri, explicatii, asigurari? Te-as intreba, dar nu o fac, pentru ca situatiile nu se pot compara. Pentru ca nimic nu se compara cu viata. Cu frica de a nu o pierde.

Poate Carolina este totusi omul potrivit la locul potrivit. Altcineva, o fire mai sensibila, care sa rezoneze cu durerea fiecarui bolnav de cancer, probabil ca n-ar fi rezistat acolo. S-ar fi consumat pe sine, in mijlocul atator drame.


In salonul alaturat, o adolescenta de vreo 18 ani, cu parul lung, negru, rumena in obraji, isi schimba singura perfuzia, inconjurata de doamne bolnave de leucemie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu